Orfan,dar părinții îmi sunt vii
Privesc în suflet și strivesc gurmazul
În ochii mei-numai urgii
Eu rareori întorc cel stîng obrazul
Mă veți vedea-uitați-mă atunci
Eu sunt paznic al zădarnicilor vieți
Netrebnic ca și toți; din casă să m-arunci
Sunt drumul marilor drumeți
Când plânge fata-cerul plînge
Iubirea și privirea nu-mi trebuiesc defel
Nu mă voi spăla pe mîini cu sânge
Dar n-am sădit nici un copacel
Iubiți-mă cu disperare
Iubiți-mă până la moarte
Trăiesc sub soare azi și pururi
Și vă iubesc pe voi, ce mă iubiți!
(P.S. Am doar 18-șpe ani
sunt nebun, iubesc
și nu am bani!
"Vama Veche")
No comments:
Post a Comment